Despre începuturi...doi ani mai târziu

Stau în fața laptopului după aproape 2 ani de BakerSweet și încerc să îmi amintesc cât mai exact: de unde, cum și de ce a început totul?

Acum aproape 3 ani absolvisem masterul și pe lângă job, mă întrebam încotro îmi doresc să se îndrepte viața mea. Pe atunci mă bătea gândul să mă mut în Canada, chiar am stat acolo câteva luni și a fost o experiență inedită și foarte completă din toate punctele de vedere. Îmi amintesc că jonglam între mai multe idei, și, deși îmi place și îmi plăcea extrem de tare încă de pe atunci ceea ce făceam la job, simțeam că spiritul artistic din mine și dorința permanentă de a crea nu sunt pe deplin satisfăcute.

Mereu am avut o chemare către artele plastice. Încă de când aveam 6 ani, mama m-a înscris la Clubul copiilor, la pictura. Îmi amintesc și acum cu cât entuziasm așteptam ziua de marți să merg din nou la cursuri să pictez. Adesea mă ducea și mă aducea bunicul. Îmi alegeam mereu ,,locul" acela de lângă geamul din spate al tramvaiului care pe atunci mi se părea uriaș. Dacă vă mai amintiți, era un spațiu cam de 20 de cm între geam și o bară metalică, nu știu dacă pentru bagaje, sau pur și simplu fără un scop pe care îl știu eu, acela era negreșit locul meu.

La întoarcere, mă uitam mereu înapoi către Clubul copiilor, cu mânuțele lipite de geamul uriaș al tramvaiului, care se îndepărta cu troncănit de șine tocite. Mijeam ochii nerăbdătoare, cu gândul la revenirea de săptămâna următoare și dădeam din picioare ritmic în metalul de dedesubt, sub privirile călătorilor nu atât de încântati ca mine.

Am urmat apoi liceu de arte și mai apoi o facultate tot în domeniul artelor, așa că înclinația spre meșteșugul manual, a fost alături mine pe tot parcursul vieții.

Primul gând care mi-a venit în minte despre ce mic business aș putea începe, a fost acela să fac săpunuri artizanale în formă de prăjituri. De ce tocmai prăjituri? Pentru că pe lângă pasiunea mea pentru arte (sau mai degrabă aș putea spune "alături" de ea), am avut mereu un apetit mare pentru dulciuri și o plăcere uriașă în a le crea în bucătărie.

Prima mea încercare de a coace ceva dulce, a fost pe la 7-8 ani, când am încercat să fac "cică-prăjituri cu răvașe." Am scris cuminte bilețelele cu stiloul, pe bucățele mici de hârtie, rupte din agenda mamei. Le-am bagat bine in biluțele de aluat și le-am remodelat. Din acest punct, pentru mintea mea de adult, era absolut clar că bilețelele nu vor mai putea fi niciodată dezlipite de aluatul remodelat, cu atât mai puțin să fie citite vreodata, dar pe atunci am așteptat cu mari speranțe și entuziasm ieșirea lor de la cuptor. Și, ca să fie treaba treabă, am uitat să vă spun că în rețetă spunea să pun un vârf de cuțit de praf de copt. Nu exagerez când vă povestesc că mi s-a părut foarte evazivă descierea și măsurătoarea, așa că am pus cel mai mic vârf de cuțit de praf de copt din istorie. Rezultatul evident că a fost unul dezatruos, biluțele mele cu răvașe au ieșit de la cuptor mai tari și mai dense ca pietrele iar dezamagirea mea a fost interstelară.

În ciuda acestui început nefavorabil, am continuat să gătesc și am ajuns în următorii ani să fac de la brioșe cu inimioare in interior, până la torturi cu dantelă de ciocolată, torturi cu figurine din pastă de zahăr, trandafiri si flori făcute din cremă de unt și tot felul de alte prăjituri decorate complex și am adorat de fiecare data procesul.

A ajuns la un moment dat chiar o glumă între mine și apropiați cum că dacă nu-mi iese cu "filmul și serialele", las totul baltă și îmi fac o cofetărie sau o brioșerie.

Am abandonat gândul de a face săpun, atunci când am început să mă informez cât de multe avize sunt necesare pentru deschiderea unui asfel de business și comercializarea produselor cu uz cutanat. Era nevoie și de un laborator, de personal instruit medical, așa că toată ideea mea devenise dintr-o dată neplauzibilă și mult prea complicată.

Am abandonat planul complet până într-o zi când am dat peste o lumânare în formă de brioșă într-un magazin, m-a năvălit inspirația și toată melancolia unui business încă neînceput, dar tare rânvit.

Am făcut apoi research mult, luni de zile, iar mai apoi teste cu tot felul de amestecuri din diferite tipuri de ceară pentru că m-am lovit de foarte multe probleme la început, de la consistențe cu gâlme, până la "frosting", decolorări, pete de ulei parfumat și multe alte lucruri.

În timp, le-am depășit pe toate și mi-am făcut curaj să fac primele mele 3 produse: macaronul, budincuța cu căpșună și felia de tort.

A trebuit să creez modelele de la zero pentru că atunci nu mai găsisem pe nimeni în România să facă așa ceva. Prin urmare, am ajuns să îmi găsesc inspirația între dulciurile adevărate și tot soiul de prăjituri de care am încercat să mă apropii ca aspect și parfum cât mai mult.

Și în ziua de astăzi mă inspir numai de la dulciurile adevărate, niciodată după lumânările altcuiva din doua motive: pentru că încerc să fiu cât mai creativă și originală și pentru că nu îmi doresc să copiez pe nimeni. Pentru mine, magia creației este cea care mă face să continui și "boost"-urile de inspirație îmi țin mintea vie.

Pe scurt sau pe lung, nu știu, cam așa am început, așa s-a născut "BakerSweet" și de la acea idee și cu multă dedicare, crește de doi ani alături de mine.

Nu e un parcurs deloc ușor, însă cu siguranță este plin de satisfacții și de creștere personală pe toate planurile.

Voi de la ce idee ați porni sau v-ați pornit propriul business?

Hugs și pe data viitoare,

Andreea de la BakerSweet.