Nu atat de "fair play" dar... asta e viata I guess?

Pentru ca v-am promis ca voi lua la rand subiectele propuse de voi pentru alte postari din blog, astazi revin cu un subiect mai sensibil, si anume:

Care sunt cele mai grele lucruri cu care m-am confruntat in scurtul meu parcurs ca antreprenor de small business?

O sa incep prin a mentiona faptul ca BakerSweet are aproape 2 ani, deci experienta mea nu este foarte vasta, dar in timpul asta am intalnit tot felul de obstacole.

La inceput a fost vorba de obstacole de natura manufacturii. Au fost nenunarate incercari pana am reusit sa descopar amestecurile de ceara, temperaturille si raportul de parfum, pentru a minimizaa frosting-ul, galme, decolorari, dezlipiri etc. Apoi au fost provocari legate de faptul ca imaginatia mea depasea capacitatile mele din momentul acela de a crea lumanari si desigur ca aparea frustrarea pentru ca imi doream mereu mai mult de la mine si nu eram pe deplin multumita, stiam ca pot mai mult...in timp am putut, deci am invatat sa am rabdare si sa "give myself some grace".

Cu alte ocazii, m-am lovit de probleme legate de furnizori. Cand imi era lumea mai draga, ma "trezeam" ca nu sunt fitile potrivite pentru ce am nevoie nicaieri pe stoc, sau fix parfumul de care aveam nevoie era de negasit sau nu mai spun, "criza" de lana de lemn care a durat cateva saptamani, fix acum, in martie, cand aveam nevoie sa ambalez cele mai multe colete pentru martisor. E un echilibru greu de pastrat dupa parerea mea, cel putin la nivelul la care e BakerSweet acum, pentru ca nu stiu niciodata cat stoc sa imi fac din toata materia prima sau toate lucurile necesare pentru ambalat. Uneori am prea putin, alteori mult prea mult. La fel si cu targurile. Am fost la targuri la care a fost nevoie sa mai fac lumanari pentru a doua zi, si altele la care am ramas cu zeci de lumanari.

Desi par neperisabile, lumanarile nu tin o vesnicie, dupa multe luni nu mai arata impecabil si isi mai pierd din parfum, asa ca de foarte multe ori a fost nevoie sa separ ce aveam pe culori si tip de parfum, sa retopesc si sa refac lumanarile. Nu suna foarte dramatic, insa e foarte multa munca si timp investit in partea de productie, asa ca retopirea lor nu e cea mai dorita varianta.

Un alt lucru foarte nasol pe care l-am patit a fost din fericire, o singura data, o tipa cu care am stabilit sa ma intalnesc in oras sa ii aduc lumanarile (avea o comanda destul de mare, tin minte). Tipa nu numai ca nu a mai venit si a inventat scuze cum ca a inteles ca e in alta parte, ca a inteles gresit, dar ne-a si pus sa o asteptam o gramada desi nu a mai venit deloc, iar apoi a inceput sa ameninte si sa injure fara niciun motiv atunci cand am anuntat-o ca ne intoarcem acasa, ca e clar ca nu va veni sa isi ia comanda si am intrebat-o de ce nu a putut anunta ca nu o mai doreste ca sa nu mai pierdem ore intregi degeaba si sa nu mai batem drumul pana acolo?

In orice caz in afara de lucrurile de mai sus, cele mai dificile lucruri de care m-am lovit, au fost sigur problemele legate de copiat.

Am intalnit chiar nenumarate conturi care imi foloseau fotografiile mele, pretinzand ca sunt ale lor. Presupun ca e mai simplu sa iei poze de pe net (de la altii) frumoase, sa ai o pagina de insta impecabila d.p.d.v .vizual adunand de peste tot ce e mai frumos, cu minimul de efort, nu?

Cred ca putini dintre cei care nu au o mica afacere, isi imagineaza cat de mult dureaza insasi procesul de fotografiere al produselor. In cazul meu, pentru ca incerc sa reproduc cat pot de mult "food photography", e nevoie de recuzita serioasa, de farfurii, lingurite, stergare, fundaluri, flori, biscutiti sau tot felu de dulciuri in tema s.a.m.d. iar un shooting pentru 4 tipuri de lumanari, cate am fotografiat saptamana trecuta, poate dura si 3-4 ore, lasand laoparte orele de editare. (daca sunteti curiosi, va scriu un articol si despre fotografiat, compozitie, echipament, recuzita si tot ce mai folosesc pentru fotografiile mele de pe social media)

E o lume libera clar si e " loc sub soare" pentru noi toti, insa sunt atat de multe moduri in care se pot face lumanari in forma de dulciuri, nu inteleg de ce se recurge la copiat si nu se foloseste propria creativitate si imaginatie.

Mi s-a intamplat ca o tipa sa cumpere de la mine niste lumanari de la un targ, mi-a pus tot felul de intrebari legate de productie si materia prima, i-am raspuns mai evaziv. Cateva luni mai tarziu a venit la targ, in aceeasi locatie unde mergeam foarte des eu, doar ca prin alti organizatori cu aceleasi lumari: eclere, briose, budincute, tarte cu fructe etc. decorate aproape identic cu ale mele. Mai mult decat atat, fotografiile de pe profilul ei au inceput sa se "inspire" din ce in ce mai tare de la mine cu tipul de decor, lumina si zona asta de fotografie de mancare cu vesela, tocatoare, flori, prosoape etc. Ulterior nu am putut participa la niste targuri pentru ca mi s-a spus ca "mai e cineva care face acelasi lucru ca tine", nu avem nevie de 2 expozanti cu aceleasi produse.

Genul asta de lucruri, cand esti mic antreprenor, iti frang inima atunci cand te gandesti ce mult ai muncit, cate ore si zile ai investit in research, incercari esuate s.s.m.d. Nu e un articol in care ma plang, oricum nu am ce sa fac si nu este singura intamplare, am patit acest lucru cu 3-4 persoane diferite (asta a fost unul dintre motivele principale pentru care m-am gandit serios sa renunt de mai multe ori la finalul anului trecut). Pe una dintre ele am confruntat-o intreband-o doar de ce nu face modelele ei personale, ceva ce o inspira pe ea si mi-a raspuns ca nu are de ce din moment ce "are aceleasi forme" si ca oricum doreste "sa imi fure toti clientii (avand preturi mai mici), chiar daca abia isi acopera costurile de productie".

Am renuntat de ceva vreme sa ma mai intristez legat de lucruri din astea pentru ca mi-am dat seama ca daca eu tin atat de mult la "fair play", nu inseamna ca ceilalti o fac si nu am nicio varianta sa ii impiedic pe ceilalti sa imi copieze lumanarile.

Prin urmare, cel mai greu lucru cu care m-am confruntat, e clar, ultimul mentionat si efectiv nu am ce sa fac decat sa imi creez mereu modele noi, originale si sa lucrez cu iubire, drag si imaginatie si cum se zice: "ceea ce imi este destinat, ma va gasi", deci fiecare business are clientii lui iar pe langa produsul in sine, conteaza mult omul din spatele micii afaceri. Cred mult ca energia asta se vede in produse, in modul de comunicare, in postari si in toate micile detalii.

Vreau sa inchei articolul intr-o nota pozitiva, si anume faptul ca iubesc BakerSweet si comunitatea de oameni creata. Iubesc faptul ca am cunoscut o multime de alti mici antreprenori. Cand ai un mic business, te lovesti invariabil de o gramada de situatii pe care trebuie sa le rezolvi si provocarile astea (nu cele legate de copiat si lipsa fair play-ului) mie imi plac mult pentru ca ma ajuta sa devin mai buna, sa ma autodepasesc.

Sigur au fost mai multe lucruri marunte, insa cele de mai sus sunt cele mai importante.

Daca sunteti owneri de afaceri mici locale, voi de ce provocari si obstacole v-ati lovit?